28

Jun

„Il Mago” vine la București, urmând pe cer drumul unei stele… Michelin

Azi, am să scriu despre un bucătar cu stele Michelin pe care nu l-am întâlnit (încă). Dar pe care s-ar cuveni să-l întâlnesc. Mai ales că, de data asta, nu e nevoie să ajung eu la el. Marcello Trentini, tânărul rebel din Torino, Chef-ul de la Magorabin, „Il Mago”, ajunge la București pentru o demonstrație culinară.

Sunt o norocoasă. Am întâlnit, în cariera mea de jurnalist gastronomic, 4 bucătari cu stele Michelin. Doi dintre ei, foarte mari. Cei mai mari. Numărul 1 și Numărul 2 mondial, am zice, dacă am vrea să facem un clasament… „ca-n tenis”: Joel Robuchon (31 de stele) și Alain Ducasse (18 stele). Cu alți doi – Denis Rieubland (2 stele, la Hotel Negresco, din Nisa) și Cristophe Cussac (de trei ori câte 2 stele, în cariera sa, acum „retras” să conducă bucătăriile lui Robuchon, la Metropol, în Monte Carlo) am stat de vorbă, chiar în bucătăria lor. Și… am mâncat din mâna lor. Bucate inubliabile – comparabile, ca emoție a gustului și gust al emoțiilor, doar cu mâncărurile mamei și ale bunicilor.

 

Michelin – steaua pe care n-o primești „pe viață”

De la Denis mi-a rămas imaginea superbă a tânărului chef care nu ezită să-și învețe și mai tinerii ucenici secrete și taine. ”Meseria nu se fură, se dăruiește”, spunea cel care primise, înainte de stele, titlul de Meilleur Ouvrier de France. De la Cristophe, am aflat acest adevăr care te face să-nțelegi că-n gastronomie, ca și în sport, nu este suficient să urci în clasamente, ci trebuie să te implici la fel, în fiecare zi, ca să te menții acolo. „Recunoaşterea nu e pe viaţă, așa cum e când primeşti o diplomă de calificare. În sistemul stelelor Michelin, anual, ne punem stelele în joc, la fel cum boxerii îşi apără centura de diamante, şi acest lucru înseamnă că luptăm pentru ele, zilnic, de dimineaţa până seara. Primim o stea Michelin, după care totul porneşte de la zero. Deci, e o muncă neîntreruptă, supusă judecăţii clientului pentru care o stea Michelin înseamnă, obligatoriu, o masă bună,o reţetă reuşită”.

Michelin – o stea pentru „il Mago”

 

Un preparat de stea MichelinAzi, am să scriu despre un bucătar cu stele Michelin pe care nu l-am întâlnit (încă). Dar pe care s-ar cuveni să-l întâlnesc. Mai ales că, de data asta, nu e nevoie să ajung eu la el. Marcello Trentini, tânărul rebel din Torino, Chef-ul de la Magorabin, „Il Mago”, ajunge la București pentru o demonstrație culinară. La Cherhanaua Ancora, la țărmul Herăstrăului. În restaurantul de un romantism covârșitor – ai proximitatea lacului și arhitectura cu relevante elemente de art nouveau și de vacanță interbelică -, tușele inspirate și incitante ale chefului italian ne vor aminti că, înainte de a fi lucrat în bucătărie, Marcello a avut alte tentații. Artele plastice și cinematografia i-au părut, o vreme, mai clar trasate în palmă și-n destin. Apoi… pensula înmuiată în acrilice vii a… folosit-o la sosuri, maioneze, dressinguri și uleiuri culinare. Și-ntregul imaginar plastic și cinematografic l-a recompus în farfurie.

Iar remodelarea asta de destin i-a adus și prima stea! O stea Michelin.

Un preparat de stea MichelinMarcello n-a avut „traseul” clasic al unui bucătar de top. N-a ucenicit pe lângă „cei mari”. Cum a făcut Gordon Ramsay, pe lângă Robuchon. Nici n-a ieșit din vârtejul (PR-istic) al concursurilor de gătit. E unul dintre aceia care s-au autoeducat, în sensul cel mai bun, adunând experiențe care, aparent (doar aparent), nu au legătură cu gastronomia. Am amintit artele plastice și cinematografia. Să adăugăm aici filosofiile orientale și călătoriile și-o să înțelegeți mai bine despre ce vorbesc. De la observator al rețetarului și habitudinilor vegetariene – cum a fost o vreme -, îl regăsim în bucătărie inventând în jurul conceptului de pescecarne. Și, ca în artele pe care le-a studiat (nu fără cuvenită aplecare), nu se sfiește să juxtapună lumini și umbre, linii și volume, tonuri și culori, gusturi și esențe.

Un bucătar Michelin și „glocal”

Adept al curentului glocal – care tot mai mult își face loc în bucătăriile restaurantelor de vârf – globalizează localizând: rețete și ingrediente, tendințe și madlene, istorii și provocări. Lente aduceri-aminte și dinamice proiecții ale zilei de mâine.

Un preparat de stea MichelinCa o pictură din epoca pop-art, „farfuriile” lui sunt supra-saturate de arome, culori și texturi. Magicianul – „il Mago” – mixează alchimic emoțiile tale, ale degustătorului. La el, mai mult ca la alții, designul contează, până într-atât încât „il Mago” devine… „Imago”. Criticii gastronomi îi definesc „lucrările de artă” (culinară, firește) prin câteva cuvinte și expresii: dominație solară, bing-bang de culori incandescente, un imaginar mediteranean traversat de tușe nordice. La el, spunea cineva, hamsia face celebrul ei salt în inima munților. Lumea e bulversată de lumile lui Trentino, iar câștigători sunt aceia cu papile gustative exersate.

Vineri și sâmbătă – 30 iunie și 1 iulie, de la ora 19.00 – Marcello Trentino gătește la București. CHERHANAUA ANCORA, restaurantul de pe Herăstrău intră, pentru două zile, sub zodia unei stele Michelin. Celebrul chef înstelat gătește pește și fructe de Marea Neagră. Tartar de sturion, Paccheri cu hamsii și muguri de pin, Tortelli cu rapane și bisque, Carbonara di Mare, Calcan alla Mugnaia, Barbun cu legume marinate și roșii.

Vrei să fii acolo? Nu ezita să faci o rezervare. Nu în fiecare zi ajungi pe Calea Lactee…

Un text de SIMONA LAZĂR, jurnalist culinar

Rezervări: 0721335555/ 0724332233
Șos. Nordului 7-9, București (lângă Debarcader)

contact@ancora-cherhana.ro

www.ancora-cherhana.ro

 

Sursa: Carnete

By admin2|Povestile Ancorei|0 comment

Leave a Comment