E randuit de biserica ortodoxa, pentru cei care tin postul, ca-n ziua de Buna Vestire sa fie dezlegare la peste. Poate nu intamplator in aceasta zi deosebita din calendarul crestin – caci se vesteste apropiata venire pe lume a Mantuitorului – se mananca peste, acest aliment fiind el insusi unul dintre primele simboluri (si cele mai profunde) ale lumii crestine.
Sfantul si marele Post al Pastilor – care se incheie cu saptamana patimirilor lui Hristos, cu moartea Sa pe cruce (jertfa suprema pentru pacatele omenirii) si apoi cu Invierea – are in miezul lui aceasta sarbatoare ce tine de un alt ritm al curgerii timpului hristic. In ziua aceasta incepe, practic, ciclul de evenimente care vor culmina la sfarsitul anului cu Nasterea Fiului: cea dintai venire la Viata a celui care va reinvia de Pasti. Evenimentele lumii crestine, asa cum se insiruie ele in calendarul fiecarui an, fac arc voltaic peste timp, pregatindu-ne sufleteste si spiritual pentru viata “din viata” si cea de dincolo de viata.
In chip miraculos, anul acesta, ziua de 25 martie marcheaza in spatiul crestin doua capete ale aceluiasi destin. Pe de o parte e Buna Vestire – ziua in care Arhanghelul Gavriil o vesteste pe Fecioara Maria ca va avea un Fiu ce va mantui lumea de pacat. Pe de alta parte, in lumea romano-catolica, ziua aceasta este cea in care Fiul Mariei este rastignit pentru a spala pacatele lumii. Timpul in care isi implineste destinul.
Pentru ortodocsi, e dezlegare la peste – pentru romano-catolici, e zi de neagra postire. A fost tulburator sa constat amanuntul.
Prin fereastra deschisa, vad cum batranului castan ii plesnesc mugurii. Si inteleg ca dupa frigul iernii (si al pacatului, si al mortii) vine timpul infrunzirii, al invierii. Al Invierii. Asa cum va sa fie in duminica aceasta, cand Mantuitorul, rastignit vineri, Va Invia. Cu moartea pre moarte calcand si aducand lumina in sufletele crestinilor catolici.