Dacă vrei să mănânci din bucăţile cele mai bune tranşate de cuţitul măcelarului, atunci trebuie să-ţi
afli loc de prânzit într-o zahana, iar dacă-ţi lasă gura apă după cel mai gustos dintre peşti, atunci
e musai să opreşti la cherhana…! Aşa ţi-ar fi spus bunicul bunicii, acum un veac şi ceva, cam pe când
stărostia pescăriilor statului era a profesorului Grigore Antipa…
Cherhanalei bine-i şade la ţărm de ape. Aci, în Bucureştiul nopţilor mondene, cap de pod (şi de linişte) afli la Cherhanaua Ancora. Dar mai ‘nainte de a fi locul ăsta ridicat lângă pontonul nordic al lacului Herăstrău, o altă cherhana ţi-a provocat fierbinţi reverii (fierbinţi ca nisipul plajei de la Olimp în luna lui Cuptor). Este Popasul Pescarilor, unde, din fumul plitei pe care sfârâie hamsiile şi calcanii, lecţia de ihtiologie (pe farfurie) ţi-o predă Vasile Briceag, patron de vas de pescuit şi de locantă care, în aparenţa ei rudimentară (ori mai degrabă rustică) îţi garantează unul dintre cele mai savuroase prânzuri pe care le poţi avea într-o viaţă de om. Poate că briza marină-şi adaugă vraja. Poate că siguranţa prospeţimii peştelui (doar ai văzut pescarii descărcând plasele din burţile bărcilor scorojite de vreme şi vânt!) aduce un plus de gust în cerul gurii…
E totul sublim, până-n ultima clipă, când umbra unui regret te cuprinde. Şi ce vei face când vacanţa se va fi încheiat? Unde vei mai afla savorile mării? Cum unde? În Bucureşti, la Herăstrău, la Cherhanaua Ancora…!
Restaurant Ancora
