De Înălţare, sărbătoare care încheie Paştele, gospodarii încep să se salute cu: „Hristos s-a înălţat! Adevărat că s-a înălţat!“.
Masa de Ispas se face, ca și aceea de Paști, cu ouă roșii, cu merinde din carne de miel, cu vedețuri – ceapă, usturoi, salate – și cu cozonac. Dar fiindcă peștele este și el un simbol hristic, adeseori îl vom afla și pe el pe masa de Înălțare…
Conform tradiţiei populare însă, Înălţarea mai poartă şi numele de Ispas, acesta din urmă fiind un personaj cu valenţe mitice despre care se spune că a fost martor la marea minune a Înălţării Domnului. Pentru că era o fire mai veselă, este bine ca şi oamenii să se bucure în această zi şi să petreacă. De fapt, sărbătoarea de Ispas reprezintă punctul culminant al vieţii care palpită în fiecare element din natură. Nu întâmplător, în ziua de Înălţare slujba din biserică are loc în exterior, de cele mai multe ori pe câmpurile verzi sau în apropierea lanurilor de grâu. Biserica este împodobită cu crenguţe verzi şi flori de câmp, iar pe jos se aşterne fân. Preotul, după oficierea slujbei, merge împreună cu gospodarii şi sfinţeşte holdele.
Cu frunze, flori şi crenguţe sunt împodobite şi casele, iar leuşteanul are acum puteri magice. Copiii sunt atinşi cu el ca să se îngraşe, iar fetele şi femeile se încing cu leuştean ca să fie sănătoase. Pentru a se proteja de duhurile rele şi de strigoi, oamenii pun leuştean în locurile de comunicare cu exteriorul: ferestre, coşuri, uşi. „În ziua de Ispas, să nu dai foc şi sare din casă; foc, pentru că tot anul vei avea huit, vor avea oamenii inimă rea în casă ca focul; şi sare nu se dă, că, dacă ai vaci, nu vor avea smântână.“ (Elena Niculiţă Voronca – „Datinele şi credinţele poporului român“)
Sufletele morţilor se înalţă la cer în ziua de Ispas, iar pentru a nu pribegi, femeile obişnuiesc să împartă merinde, de cele mai multe ori pâine caldă, ceapă verde şi ceva rachiu. În unele zone, gospodinele pregătesc lapte fiert cu păsat şi îl oferă în străchini de lut, alături de un bucheţel de flori. Ciobanii primesc simbolic câte o bucată de caş sau chiar câte un miel, pentru toată truda lor de peste an. De Paşte, de Ispas, dar şi de Rusalii, în sate se organizau tîrguri de fete. Fetele de măritat îşi aduceau cu ele zestrea şi se împodobeau în cele mai frumoase straie spre a fi admirate de tinerii ce veneau în peţit.