Poveștile pescărești se împletesc întotdeauna cu amintirea unor mâncăruri gustoase, pe care adevărații pescari nu se sfiesc să le preparare și să le ofere (camarazilor de arme, era să zic, dacă admitem că undița și vârșele tot un fel de arme sunt), într-un soi de “troc al rețetelor”, un bazar, o piață deschisă, unde dezvăluirea fiecărui secret valorează aur.
Cea mai frumoasă mărturisire dintre toate e aceea a unui pescar “împătimit și nenorocos”, care crede și azi că borșul de pește cel mai bun pe care ar fi fost să-l mănânce s-ar fi putut face din primul crap pe care… nu l-a prins. “Era uriaș și, Doamne, ce ciorbă gustoasă făceam eu din el!” Iar exclamația asta e însoțită și azi de amintirea întrebării pe care, atunci, în prima lui tinerețe, i-a pus-o mama, când s-a întors de pe baltă: “Ai prins, Gheorghiță?” Nu prinsese decât chitici, de-ajuns abia pentru masa de seară.
Poate și neîndestularea pântecului din seara aceea de demult – erau anii grei de după război și colectivizare – să fi făcut ciorba din peștele neprins mai gustoasă, în amintire…
Dar cum nu voi afla niciodată rețeta borșului acela, ia să vă scriu mai bine despre chifteluțele de somn pe care le-am mâncat la Corabia, la tanti Anica Popa.
Carne albă și grasă, aleasă cu grijă de pe oasele mari, tocată de două ori, să tot fi fost un kilogram. Două cepe le-a tăiat mărunt, fără să dea importanță lacrimilor – “sunt bune și astea, că limpezesc ochiul” – , un cartof fiert și-un ardei gras le-a mărunțit așijderi. Toate au fost apoi amestecate, împreună cu două ouă, două legături de mărar și alte două de pătrunjel verde, sare, piper și puțină boia, o lingură cu smântână, o cană cu făinaă și-o lingură cu pesmet (“să le facă pufoase”). Prăjite în uleiul încins, pe o parte și pe cealaltă, le-a pus apoi pe un șervet, să-și lase grăsimea. În vremea asta, mama Anica a pregătit un sos din bulion, vin, miere (se poate și cu zahăr), oțet, o foaie de dafin și-o crenguță de cimbru, fiert bine câteva minute, cât să se lege nițel. În sosul asta a “înecat” chifteluțele și le-a mai lăsat pe focul mic, “cât bolborosesc de două-trei ori”.
Chiftelutele astea de pește cu sos merg bine cu mămăliguță și mujdei de usturoi, ori cu ardei iute, ori cu vreo câțiva castraveți puși la saramură, ușor astringenți.
La Cherhanaua Ancora, chef Florin Ivan face chiftele de pește din alte… rațiuni. „Dacă vrei o alternativă la burgeri sau mititei, vei găsi la noi mult-gustatele Chiftele de pește, fripte pe plită (și nu în baie de ulei). Se pregătesc din carne de crap și de somn, în care se adaugă și cartof crud, ras, care aduce amidonul necesar să se lege.”
