Acelora care-și doresc o provocare… zâmbitoare, ca ziua aceasta plină de soare, eu le-aș propune Ciorba picantă de midii și rapane (pe care, zic unii, o puteți mânca și-n zile de post, că vietățile marine fără sânge cică ar fi permise, după vechile canoane – până și călugării din Muntele Sfânt le-au trecut între cele pe care le mănâncă aproape în fiecare zi, cât e postul de lung, pe lângă ierburi, năut și fasole!).
După cum îi zice și numele, ciorba-i arzulie – usturoiul și-ardeiul iute se simt binișor și pișcă limba, înfierbântă stomacul. Altminteri, sunt destule legume, verdețuri și ierburi aromate care să vă ducă cu gândul la o grădină de zarzavaturi la malul unei mări dezmorțite sub soarele blând de Octomvrie: ardei kapia (roșu) și ardei gras (verde), roșii, ceapă, foi de dafin, cimbru și leuștean, pătrunjel și praf de piper…
Mai neobișnuit e că, deși-i zice ciorbă, acreala (discretă) îi vine din… roșii și vin. Vin alb, vin bun (și fiecare bucătar o știe, că-n bucătărie, poșirca loc nu are nici măcar s-o arunci în oala cu borș).
Am lăsat mai la urmă ingredientele principale: midiile din Marea Neagră (în cochilie!) și rapanele, melcii endemici Pondului Euxin, al căror gust te vor face să visezi la briza vacanțelor…
